Daca ar fi sa ma gandesc la personajul cheie in evolutia mea profesionala, imi vine in minte tata. Recunosc, l-am blamat des pentru stilul lui spartan. Astazi, daca derulez amintirile, nu stiu daca as fi avut sorti de izbanda pe acest teritoriu preponderent masculin fara viziunea oferita de tata. El a fost „preparatorul” meu mental pe probleme de arhitectura, mai ales ca se ocupa tot cu proiectare, dar de aeronave :). Următorul pas important in maturizarea mea ca arhitect si ca om, a fost experienta „Visuri la cheie”. In cei 4 ani am muncit si invatat cat in 40 de ani.
Cu bucurie conchid ca astazi sunt suma oamenilor care au fost si sunt in viata mea.
Initial arhitectura a fost matematica pentru mine, acum a devenit arta. La inceput a fost stres, acum este placere. Si modul meu de viata.
cover photo @admitkard.com